La capăt de civilizație a premăririi de sine, avem nevoie să trezim în noi conștiința conectării, apartenenței, unității și a universalității.

Cred că femeile au rolul principal în rescrierea miturilor umanității și, astfel, în remodelarea destinului ei.

Dar, pentru asta, vom trece noi însene printr-un proces de transformare lăuntrică, incubare și redevenire. E nevoie să regăsim în noi sensibilitatea, blândețea, bunăvoința, generozitatea, solidaritatea, echitatea, cooperarea. Respectul pentru toate ființele vii și recunoștința pentru marea mamă, Terra, căreia îi aparținem cu toții, egali în drepturi și responsabilități.

Am scris Una, poezie-terapie, pentru a-ți oferi ajutor de-a lungul acestui proces de vindecare. Una e instrument terapeutic: un loc de odihnă, destinat momentelor de reflecție blândă, liniște și alinare. E un dar de bunăvoință față de noi însene.

Sper să-ți fie îndrumare, refugiu și bucurie.